Todos los pajaritos del bosque

me han cantado al mismo son,

excepto el bandido del cuco,

quien me cantó para que me fuera.

Para que me fuera a países lejanos,

donde no conozco a nadie,

excepto a la hoja y a la hierba,

porque de esos hay en todo el mundo,

excepto la hoja y las colinas,

que de esas hay en todo el Ardeal*.

¶

Câte păsărele-n codru,

tăte mni-o cântat la modru.

Numai tâlhariu de cuc, mă,

el mni-o cântat să mă duc, măi.

Să mă duc în ţări străine,

une nu cunosc pe nime.

Numa’ frunza şî iarba, măi,

c-ălea-s în tătă lumea, mă.

Numa’ frunza şî tot dealu’,

c-ălea-s în întreg Ardealu’.