Dios, méteme bajo tierra

de tres metros de profundidad,

 

deja solo una mano afuera

para que salga en primavera,

 

para ver mi casa y mi granero,

a mi padre y a mi madre.

 

Porque la añoranza de mi casa

dobla las ramas de los árboles

 

con su puntita hacia abajo

y me preguntan por qué lloro.

 

Lloro porque perdí un gran bien:

todos a los que quiero ya no están a mi lado,

 

a mi padre y a mi madre

y a toda mi familia.

 

¶

 

Bagă-mă, Dómne-n pământ, mă,

de tri metri mai adânc, mă,

 

num-o mână lasă afară,

ca să ies la primăvară,

 

să-mi văd casa şî sura, mă,

şî pe tata şî pe mama, mă.

 

Că de dorul meu de-acasă,

toate crengile să lasă, mă,

 

cu vârvuţu’ la pământ

şî mă-ntreabă de ce plâng, mă.

 

Plâng c-am pierdut mare bine:

pe cei dragi de lângă mine,

 

pe mama şî pe tata

şî dragă familia.